Repere Istorice

Bisericii Adevăraților Creștini Ortodocși din Grecia (Ἐκκλησία Γνησίων Ὀρθοδόξων Χριστιανῶν)

"Acolo unde se află episcopul se află întreaga biserică pe care o reprezintă" Sfantul Ioan Gura de Aur

Evenimente premergatoare schismei din Biserica Greciei

Ἐκκλησία Γνησίων Ὀρθοδόξων Χριστιανῶν

În 1920, Patriarhul Locum Tenens, Doroteu de Prusa, a emis o Enciclică „Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni”, care a marcat oficial participarea Ortodoxiei la Mișcarea Ecumenică. Enciclica, prilejuită de formarea Ligii Națiunilor și cu acest eveniment în vedere, a dat unsprezece sugestii astfel încât „deasupra tuturor, dragostea trebuie reaprinsă și întărită între biserici, astfel încât să nu se mai considere una pe alta străine și necunoscute, ci înrudite și făcând parte din casa lui Hristos și “moștenitoare, membre ale aceluiași trup și părtași la promisiunea lui Dumnezeu în Hristos” (Eph. 3:6).” (par. 6.) Prima dintre sugestii era „acceptarea unui calendar uniform de slujire a marilor sărbători creștine în același timp pentru toate bisericile.”

În 1921, a fost convocat un sinod la Atena, condus de Mitropolitul Gherman de Demetria, vice-președintele Sfântului Sinod, care l-a demis pe Arhiepiscopul Meletie (Metaxakis) al Atenei, cunoscut pentru activitatea sa ecumenică anterioară, deoarece a recunoscut guvernul revoluționar al lui Venizelos din Grecia.

Meletie a fost apoi înscăunat ca Patriarh al Constantinopolului în 21 noiembrie 1921, unde și-a reluat programul ecumenic, deși anterior, candidatura sa fusese respinsă de Sfântul Sinod al Constantinopolului în 1912.

În 1923, s-a ținut un „Congres Pan-Ortodox” (termen neobișnuit pentru o adunare a ierarhilor ortodocși) sub președinția lui Meletie și constituit din șase episcopi, doi laici și un arhimandrit, din câteva biserici locale (niciuna dintre membrele Pentarhiei nu a trimis reprezentanți, cu excepția Constantinopolului). Mitropolitul Anastasie Gribanovski, arhiepiscop ortodox rus al Chișinăului și cel de-al doilea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse din exil, a participat la primele ședințe, fiind în zonă.

El a declarat că Sfântul Sinod nu i-a dat nici un fel de instrucțiuni în această chestiune (schimbarea calendarului) și a plecat curând. În total, mai puțin de jumătate din bisericile locale au fost reprezentate de cineva. Scopul întâlnirii a fost implementarea sugestiilor din documentul din 1920 împreună cu alte propuneri care au fost în mare parte respinse, cum ar fi ridicarea la rangul de episcopi a bărbaților însurați sau recăsătorirea preoților văduvi (sesiunile trei și patru).

La întâlnirea finală au fost prezenți și reprezentanți ai Bisericii Anglicane, prin fostul Episcop Gore de Oxford. La aceste ședințe, s-a hotărât că nimic nu stă în calea uniunii ecleziastice ortodoxă-anglicană. Ca răspuns, o comisie compusă din cinci membrii din Grecia (printre care și, pe atunci arhimandritul, ulterior arhiepiscopul Hrisostom Papadopulos al Atenei) s-a adunat pentru a analiza utilizarea noului calendar și a găsit că „Nici una dintre ele [Biserici Ortodoxe locale] nu se poate separa de celelalte și adopta noul calendar fără să devină schismatică în relația cu celelate.”

În 1924, episcopii Bisericii Greciei, au implementat, sub coordonarea arhiepiscopului Hrisostom Papadopulos, schimbările de calendar discutate la „Congresul pan-ortodox ” din 1923.

În consecință, mitropolitul Gherman Demetrias s-a pensionat în semn de protest. Astfel a apărut mișcarea „adevaratilor crestini ortodocsi” ca opoziție la schimbarile ce au inceput a fi introduse in bisericile „oficiale” si la calendarul iulian revizuit. Mișcarea era susținută de către călugării atoniți care au încurajat respingerea schimbării calendarului, sute de preoți parohi refuzând să recunoască schimbarea calendarului, alături de zeci de mănăstiri de pe cuprinsul Greciei. S-au format grupuri și asociații de laici pentru păstrarea calendarului iulian în uzul liturgic – Ἐκκλησία Γνησίων Ὀρθοδόξων Χριστιανῶν , în ciuda persecuțiilor autorităților.

În 1925, a avut loc probabil cel mai cunoscut eveniment legat de vechiul calendar: o cruce mare a apărut deasupra unei biserici aparținând de vechi calendariști la praznicul Înălțării Sfintei Cruci , apariție văzută de aproximativ două mii de oameni, printre care și membrii echipajului de poliție care venise să aresteze preoții, dintre care mulți s-au și convertit în acea noapte.

În 1935, după mai mult de zece ani, trei mitropoliți, Gherman de Demetrias, fostul mitropolit de Florina, Hrisostom (Kavouridis) și Hrisostom (Demetriou) de Zakynthos l-au declarat pe arhiepiscopul de Atena schismatic:

„Aceia care păstoresc Biserica Greciei în zilele noastre au distrus unitatea Ortodoxiei prin inovația calendarului și au împărțit poporul grec ortodox în două facțiuni opuse în privința calendarului. Nu numai că au violat Tradiția Ecleziastică care a fost consfințită de cele Șapte Sinoade Ecumenice și validate de practica de veacuri a Bisericii Ortodoxe de Răsărit, dar, de asemenea, s-au atins de Dogma Bisericii celei Una, Sfântă, Universală și Apostolică. În consecință, cei care păstoresc acum Biserica Greciei, prin introducerea necugetată anticanonică și unilaterală a calendarului gregorian, s-au despărțit ei înșiși în întregime de trunchiul Ortodoxiei și s-au declarat ei înșiși ca fiind în esență schismatici în legătura lor cu Bisericile Ortodoxe care se sprijină pe temelia celor Șapte Sinoade Ecumenice și pe canonul și tradiția ortodoxă, Bisericile din Ierusalim, Antiohia, Serbia, Polonia și Sfântul Munte și Muntele călcat de Dumnezeu Sinai, etc…. Că este chiar așa a fost confirmat de comisia formată din cei mai buni juriști și profesori-teologi de la Universitatea Națională, comisie numită pentru a studia problema calendarului și în care unul din membrii s-a nimerit să fie Fericirea Sa Arhiepiscopului Atenei, pe atunci în funcția de profesor de Istoria Bisericii la Universitatea Națională… Deoarece prin însăși semnătura sa, Fericitul Arhiepiscop al Atenei s-a declarat el însuși schismatic, ce nevoie mai avem noi de dovezi care să demonstreze că el și ierarhii care gândesc ca el au devenit schismatici, prin aceia că au distrus unitatea Ortodoxiei prin inovația calendarului și au divizat sufletul ecleziastic și etnic al poporului grec ortodox?”

Între 23 și 26 Aprilie 1935 a avut loc hirotonirea a patru noi episcopi, respectiv arhimandriții: Gherman (Barikopoulos) ca Episcop de Ciclade, Hristofor (Hatzis) ca Episcop de Megaris, Policarp (Liosis) ca Episcop de Diavleia și Episcop Matei (Karpathakes) de Bresthena)

 14 / 27 Septembrie 1925

ARĂTAREA SFINTEI CRUCI PE CER

La privegherea de dinainte de Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci, peste doua mii de oameni s-au adunat inca din cursul serii pentru slujbe la poalele muntelui Hymettus (pe vremea aceea la 15 km in afara Atenei, dar astazi in sectorul Ioannis Holargos al orasului) la capela Sf. Ioan Teologul. Cind arhiepiscopul Papadopoulos a prins de veste ca lumea incepe sa se adune l-a informat pe ministrul de interne, iar acesta a trimis politia sa alunge multimile si sa aresteze preotul. Dar vazind numarul mare al credinciosilor, politistii s-au hotarit sa astepte pina dimineata si doar atunci sa intervina.

La miezul-noptii, chiar cind se tinea Litia, oamenii care stateau in curtea bisericii au vazut dintr-odata o cruce uriasa luind forma pe cer chiar deasupra capetelor lor. Crucea era asezata orizontal, in forma de cruce bizantina, cu trei bare orizontale, si se intindea de la biserica pina deasupra virfului muntelui. Cind oamenii au vazut crucea, care stralucea foarte tare si radia lumina, au inceput sa tipe de spaima. Slujba s-a oprit si toata lumea a cazut in genunchi plingind si strigind Kyrie Eleison! (Doamne Miluieste!). Politistii erau si ei atit de ingroziti incit si-au aruncat armele si au inceput in lacrimi sa se roage cu cei prezenti. Timp de o jumatate de ora Crucea a ramas neschimbata pe cer, apoi a pornit incet sa se ridice in pozitie verticala, dupa care usor a inceput sa se stinga pina cind a disparut. A doua zi, ziarele din Atena au tiparit reportaje si desene cu crucea pe cer, asa cum s-a aratat ea deasupra bisericii.

„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.”

Opoziția Creștinilor Ortodocși din Grecia la inovațiile seculare

1924-1934

Tendințele ecumeniste, secularizante si moderniste care au apărut pentru prima oară în Biserica Ortodoxă, precum și schimbarea calendarului bisericesc tradițional iulian la începutul secolului trecut au fost confruntate cu reacția curajoasă a credincioșilor ortodocși din Grecia. Schimbarea calendarului bisericii a fost intenționat facuta și bruscă, ignorand toate condamnarile si tentativele existente pana la acea data in toate bisericile locale ortodoxe.

In data de 12 martie 1924, clopotele au început să rasune în in Grecia, oamenii au fost surprinși și i-au întrebat pe ceilalți: „De ce suna clopotele? Există o sărbătoare astăzi? „Răspunsul a fost dat în biserici:” Astăzi este sărbătoarea Bunei Vestiri a Teologiei ! (25 martie) „, iar oamenii credincioși din tristețe și indignare au repetat în mod constant” Vai, ne-au transformat în francezi! „(Adică, romano-catolici).

Cu toate acestea, Dumnezeu nu a abandonat Biserica Sa în mâinile inovatorilor. În același timp avand in vedere aceasta atitudine tristă a ierarhiei inovatoare a Bisericii Greciei, Dumnezeu a luminat și a încurajat oamenii care au avut zel și credință în tradiția strămoșilor lor ortodocși.

La o săptămână după decizia de a schimba calendarul, oamenii s-au adunat și au creat Asociatia „Societatea Ortodoxă” care, atunci când a devenit o mișcare pan-elenă în 1926, redenumită „Comunitatea religioasă greacă a adevaratilor creștini ortodocși”.  Instituția slujea credincioșilor în credința ortodoxă neinovatată prin crearea comunităților locale în întreaga țară și aducerea de preoți care proveneau din Muntele Athos pentru serviciile religioase. Pentru mentionarea istorică și pentru onorarea acestor martiri luptători amintim pe: Ioannis Sideris, președintele Asociației, Andreas Vaporidis, Andrianos Papadimitriou, Constantinos Karagiannidis, călugării Paisios ( Filokaliotakis ), Chrisanthos ( Vrettaros ) și alții. Această reacție a credincioșilor nu era așteptată de Biserica inovatoare. În consecință, deoarece nu au reușit să-i supună, au încercat să-și impună deciziile prin forță.

În 1925, comitetul creștinilor ortodocși ortodocși a decis să sărbătorească Sfântul Teofanie în locația de coastă Palaio Faliro. Arhiepiscopul noii biserici calendaristice a aflat de această decizie și a acuzat adunarea ca fiind sabotatori ai democrației guvernului. Poliția a asediat biserica în care au fost adunati crestinii ortodocsi și au dispersat adunarea cu forța. Poliția a arestat treizeci de oameni și ia condus la biroul de poliție pentru a căuta un organism pentru a descoperi dovezi incriminatoare. Ei nu au găsit nimic în această căutare, cu excepția unor obiecte religioase, iar ofițerul de poliție a strigat: „Democrația nu se încadrează în cărți evanghelice, cruci și frânghii de rugăciune!”

Miracolul apariției Sfintei Cruci pe cer în timpul slujbei de priveghere din toiul nopții din 13-14 septembrie 1925, la periferia Atenei, a încurajat crestinii ortodocsi să facă față persecuțiilor viitoare.

Aici oferim un extras caracteristic despre acest eveniment din ziarul ” Helliniki:

„… două mii de oameni au văzut acest fenomen, de harul deosebit al darului lui Dumnezeu, în genunchi și plâns, pe măsură ce ei au urmărit mai mult de o jumătate de oră, pentru că Sfânta Cruce a umbrit biserica.Poliția a văzut minunea și a devenit atât de încântată de faptul că ei și-au lăsat armele și s-au alăturat ofertei credincioase de doxologie și rugăciune către Domnul slavei „.

Persecuțiile bisericii de stil nou au continuat sa atenteze la libertatea de închinare si manifestare a crestinilor ortodocsi de stil vechi, mergand chiar si pana la oprirea slujbelor. În ciuda tuturor acestor lucruri, mai multă populație a fost întotdeauna atrasă de Biserica Creștină Ortodoxă cea Adevarata. Atâta timp cât populația și-a arătat dezaprobarea față de arhiepiscopul inovator Chrysostomos (Papadopoulos), cu atît mai mult a forțat presiunile. În 1926, guvernul grec a fost forțat să intervina din cauza strigătului general împotriva acuzațiilor și violenței arhiepiscopului Chrysostomos (Papadopoulos) nou-calendarist impotriva celor ce au pastrat vechiiul calendar bisericesc.

Printr-o decizie a ministrului Afacerilor Interne, P. Tsaldari, Biserica Adevaratilor Crestini Ortodocsi isi poate de acum celebra serviciile religioase liber, în biserici aflate în proprietate privată. Printr-o altă decizie a miniștrilor educației și afacerilor interne (1933), Adevaratii crestini ortodocsi isi vor putea construi biserici private.

În 1927, luptătorul pentru Ortodoxie, Constantin Karagiannidis, motivat de indignarea față de confuzia introdusă în biserica greacă de către arhiepiscopul inovator, si a decis să-l „întâlnească”. La sărbătoarea Sfântului Constantin (calendar nou), arhiepiscopul nou-calendarist era pe punctul de a savarsi liturghia la biserica din Pireu. De îndată ce arhiepiscopul a sosit și a avansat cu escorta la Sfântul Bema, Constantin Karagiannidis a pășit în fața lui. Arhiepiscopul a presupus că dorește să-și ia binecuvântarea, dar Karagiannidis a scos brusc din buzunar o pereche de foarfece și i-a tăiat barba. După aceasta fapta a fost arestat. Karagiannidis și trei călugărițe au fost condamnați la procuror, însă, după proces, au fost achitați.

Timp de un deceniu, povara luptei impotriva inovatiei a fost purtată de călugări si preoți din Muntele Athos, de anumiți preoți care au părăsit biserica nou-calendaristică, precum și de creștinii care au fost adunați ocazional în consiliul „Comunității creștinilor ortodocși adevarati”. Populația devotată a fost în continuă creștere. Pe parcursul acestui prim deceniu comunitățile Adevaratilor Crestini Ortodocsi a ajuns la peste 800 de persoane in toată Grecia. Pentru a aduce un omagiu luptătorilor și conducătorilor de biserici ai luptei sacre din vremea aceea, amintim: Din Muntele Athos  pe ieromonahii: Eugenios Lemonis, Gerasimos Skourlis, Artemis Nodarakis, Parthenios Skourlis din Ciclade, Artemios Xenofontianos, Antonios Koutsonikolas, Gideon Papanikolaou, Ilarion Ousounopoulos, Akakios Papas (ulterior episcop de Talantion), preoți Vasileios Sakelleropoulos, Constantin Karapostolou, Constantin Lagos, Stefanos Goulas, Savvas Papadopoulos, Michael Savvopoulos, călugării Marcos Haniotis, Antonios Moustakas, Victor Matthaiou și mulți alții.

13/26 mai 1935

MĂRTURISIREA DE CREDINȚĂ

In data de 12/25 Mai 1935, Comunitatea Adevaratilor Creștini Ortodocși din Grecia, a celor ce nu au acceptat inovatiile ecumeniste intreprinse de catre sinodul grec nou calendarist si cel din Patriarhia Ecumenica, solicita Inalt Prea Sfintitului Germanos, Mitropolitul al Demetrias (al doilea în vechime în Biserica Nou Calendarista a Greciei), Inalt Prea Sfintitului Chrisostom Kavouridis, Mitropolit al Florinei (episcop pensionar al Patriarhiei Ecumenice la acea vreme) și pe Inalt Prea Sfintitul Chrisostom Mavromatis, Mitropolit al Zakynthos, să conducă comunitățile aflate in rezistenta si sa ajute în lupta lor împotriva inovatiilor ce se introduceau in biserica reformatoare a Greciei.

O zi mai tarziu, in data de 13/26 mai 1935, cei trei Mitropoliti fac o marturisire de credinta publica, in Biserica Adormirii la Kolonos (Atena), în prezența a peste 25.000 de credincioși ortodocsi.

Conflictele interne sunt extinse în Grecia

1979-1995

Am putea spune că anul 1979 este anul care a devenit începutul tuturor încercărilor ulterioare ale Bisericii Adevaratilor Crestini Ortodocsi din Grecia. Doi mitropoliți, Kallistos al Corintului și Antonie al Megarei, în secret și fără niciun motiv temeinic de credință, au hirotonit opt ​​arhimandriți ca episcopi. Aceștia au fost Ciprian Koutsoumbas (Oropos si Filis), Maximos Tsitsimbakos (Magnisias), Kallinikos Sarantopoulos (Ahaias – actualul Arhiepiscop al asa numitului sinod G.O.X. Kalinikos), Matthaios Laggis (Inois), Germanos Athanasiou (Eolias), Kalliopios Giannakopoulos (Pentapoleos), Merkourios Kaloskamis (Knosos), Karaosos (Koshoukos), Karaosos (Koshou).

Sfântul Sinod al Adevaratei Biserici Ortodoxe a Greciei, in anul 1979, era compus de Episcopii Maximos, Gerasimos, Athanasios (Postalas), Efthimios, Metropolitopolitan Gerontios, Arhiepiscopul Auxentios, Mitropolitul Kallinikos, Episcopii Theophilos, Stefanos, Athanasios (Haralambidis), Ioustinos și Archim. Nikolaos Liapidis Secretar al Sfantului Sinod.

Cei hirotoniti necanonic au fost caterisiti de catre Sfantul Sinod si nu au regretat niciodata ulterior fapta lor ilegală, dar au încercat din toate punctele de vedere să domine între credinciosii Adevaratei Biserici Ortodoxe a Greciei. Pentru a primi o forma legală, aceștia au activat „Asociația Preoteasca” (o forma de asociatie religioasa, similara celor prezente si in Romania), care a fost fondată in anul 1961 de către arhimandritul Kalliopios Giannakoylopoulos. Această asociatie a fost creată de catre acest arhimandrit când a fost izolat de sinodul Adevaratei Biserici Ortodoxe a Greciei, impreuna cu alți preoți și au numit-o „Biserica Greacă a G.O.X.” pentru a părea că ea reprezenta G.O.X. în Grecia.

Puciștii au activat această asociere de tip congregațional și au fost înscriși ca membri în 1979, astfel încât să apară în statutul Asociației ca și membri în Administrația G.O.X. din Grecia. Ruperea în bucăți a Sinodului G.O.X. a început din acest an. În timp ce până în anul 1979, sinoadele G.O.X. erau cele conduse de către Arhiepiscopul Matthaikoi al Brestena iar celalalt sinod era prezidat de către Arhiepiscopul Auxentie, odată cu aceasta dorința hrăpăreață de putere și de folos material, li s-au adăugat și un al treilea sinod prezidat de catre Mitropolitul Kallist care au început să-și plătească fapta ilegală.

Nu a trecut mult timp și au început să se despartă. Mitropolitul Kallistos al Corintului, văzând lăcomia mare de bani și lipsa de spiritualitate și de credință a episcopilor săi, s-a retras în 1983 din Sinodul lor și s-a retras în Mănăstirea sa până la moartea sa, în 1986. Episcopii Maximos Tsitsimbakos, Germanos Athanasiou și Kallinikos Karafillakis, făcând act de pocăință fata de membrii Sfântului Sinod au fost acceptați și iertați de către arhiepiscopul Auxentios.

În anul 1984, Ciprian Kutzumbas, episcopul de Phili și-a creat necanonic propriul sau sinod și a hirotonit noi episcopi împreună cu Episcopul Sardiniei Ioan, intitulat „Sinodul din Rezistenta”. Restul episcopilor ilegal hirotoniți în 1979, Mitropolitul Antonie al megarei și Episcopii Kalliopie din Pentapoleos, Callinic din Ahaias și Matei din Inois (episcopul Merkourios din Knosos a murit în 1980) au rămas izolați impreuna cu unii clerici care au fost favorizați de conflictul provizoriu al arhiepiscopului Auxentios și Mitropolit.

În 1985, cei doi Arhiepiscopi, Auxentie și Gerontie au simțit probabil că sunt responsabili pentru situația schismei produsa în Biserica, asa ca au comunicat și au decis să unească cele două sinoade. Din păcate, această unire a fost prea grăbită, astfel încât de pe urma ei au beneficiat ceilalți patru episcopi răzvrătiți care nu și-au cerut iertare pentru fapta lor de neascultare și dezbinare a Bisericii. Așa a început războiul trist și presupușii răzvrătiți au reușit sa facă ceea ce nu au putut face când au ieșit din Biserică – propriul lor sinod aservit intereselor meschine.

Arhiepiscopul Auxentie și Ierarhii săi au fost ținta continua a acestor răzvrătiți. Primul care a fost pus în „ghilotină” si acuzat pentru fapte inventate a fost Arhiepiscopul Auxentie, din cauza hirotonirii arhimandritului Dorotheos Tsakos de către mitropolitul Maxim din Kefallinia și Gerasimos din Theba, ordonanțe care au fost atribuite abuziv Arhiepiscopului Auxentie. Conducătorii noului sinod din 1979, Kallinik din Ahaias și Kalliopie din Pentapoleos, au acționat din nou și în cele din urmă înșelând Sinodul au decretat abuziv și fără temei canonic „condamnarea” Arhiepiscopului Auxentie. Acest eveniment a creat din nou alte două sinoade și, simultan, au persecutat și luat la ținta patru ierarhi din Sinodul ramas cu Arhiepiscopul Auxentie si anume mitropolitul Maxim al Kefalloniei, Athanasie din Larisis, Germanos din Aiolias și Gerasimos din Thivon.

Următoarea lor mișcare a fost alegerea unui nou „Arhiepiscop” care sa prezideze asa numitul nou Sinod G.O.X. Aceștia au considerat mai adecvat promovarea cuiva care era categoric impotriva Arhiepiscopului canonic Auxentie si a celor ce au intentii comune cu acestia (răzvrătiții din 1979). Episcopii Petru din Astoria, Diavlia din Attica, Chrysostomos din Tesalonic și Germanos al Cicladelor, care au fost în afara Sinodului, au fost invitați să participe la Sfântul Sinod. Dintre aceștia, primii care au fost incluși în Sinod au fost ștersi în 1974 pentru motive de credință – Episcopul Petru din Astoria – fără să i se ceară in prealabil Mărturisirea de credință din partea Sfântului Sinod. Ceilalți trei episcopi nu au acceptat să se reintre în Sinodul nou creat abuziv, trimițând scrisori in acest sens motivând refuzul lor. Subit, mitropolitul Hrisostom din Tesalonic si-a retras refuzul și s-a prezentat la Ședința Sfântului Sinod din 15 / 28 ianuarie 1985, fără a fi restabilit din punct de vedere canonic și fără a depune penitența, și-a depus din proprie voință candidatura pentru funcția de Arhiepiscop al noii structuri sinodale create abuziv și fără temei canonic.

Fapt fără precedent în acest caz a fost acela că, în timpul votării pentru alegerea noului Arhiepiscop, au votat doi mitropoliți ai Salonicului, Efthimie și Hrisostom, fapt ce contravine canoanelor administrative al Sfintei Biserici Ortodoxe. Chrysostom al Kiousis a fost ales ca „Arhiepiscop” cu o majoritate slabă. Sfatul inițial de exterminare a tot ceea ce amintea de Arhiepiscopul Auxentie a fost pus imediat în practică. Noua ținta a celor răzvrătiți și dornici de răzbunare a fost mitropolitul Efhimie din Salonic. Aceștia au reînviat o poveste (subiectul Giosaki) care fusese respinsa irevocabil in 1985 din cauza lipsei de dovezi suficiente. Așadar, au redeschis dosarul acuzator la adresa Mitropolitului Efthimie, pentru a fi discreditat în mod constant și în al doilea rând, noul „Arhiepiscop” Hrisostomos să acționeze liber în Tesalonic. Neavand majoritate de voturi in suportul actiunilor lor defaimatoare aceastea nu au putut fi aplicate.

În momentul în care memorabilul mitropolit al Pireului Gherontie a murit in noiembrie 1995, s-a prezentat subiectul înlocuirii sale în vacanta Mitropolie a Pireului. De partea lor au fost aduși episcopii americani Paisie și Vikentie promițându-i-se lui Vikentie acest post. Episcopul Vikentie a fost ales vicar al Mitropoliei Pireului, prospectându-și alegerea în funcția de Mitropolit.

Starea actuala

1995 – Prezent

După cinci luni, „Arhiepiscopul” noului sinod Hrisostom a chemat în iunie 1995 a doua întâlnire cu Sfântul Sinod ca și continuare al primului. Între timp, acordul dintre episcopii americani și grupul susținător al lui Hrisostom al Kiousis nu a decurs bine. Din cei paisprezece Ierarhi ai Sfântului Sinod, doi dintre ei (Megaridos și Aharnon) au rămas neutri. Celelalti 12 s-au separat în două părți egale. Primul a fost de origine din sinodul Arhiepiscopului Auxentie, astfel nu s-au amestecat în aceste jocuri de putere, cealaltă parte au fost arbitrari și de bune intenții, timp de mai bine de zece ani, militând pentru condamnarea și depunerea Mitropolitului Chrysostom al Kiousis. „Kiusitii” au pedepsit neascultarea celor șase Ierarhi și pe motiv au plecat din Sfântul Sinod și au făcut schismă i-au caterisit (pentru că au îndrăznit să ii contrazică și sa le pună la îndoială acțiunile) și din zecile de clerici care au rămas credincioși Sfântului Sinod au caterisit șase arhimandriți.

Satisfacția grupului ilegal constituit „Kiousit” fost atât de mare încât au reușit să împartă Biserica, strigau și scriau în revista lor „Slavă lui Dumnezeu!”. Sfântul Sinod legal constituit în preajma Arhiepiscopului Auxentie, după tristețea și socul cauzat de evenimentele recent trăite, s-a adunat și a așezat ca si Prim Mitropolit pe Mitropolitul Kallinic din Fthiotida, continuând astfel administrarea Bisericii. In decembrie 1995, după declarațiile ecumeniste ale Episcopilor americani Paisie și Vichentie (deja Mitropolitul Pireului), s-au despărțit de Ierarhia Bisericii din Grecia. I-au urmat mitropolitul Stefan din Chiou și Iustin din Evripos. Sfântul Sinod după puțin timp, a încercat să contacteze grupul Kiousit pentru unire, susținută cu tărie de credincioșii și călugării Muntelui Athos, dar inutil.

La începutul anului 1996, Sfântul Sinod era compus din Mitropolitul Kallinik din Fthiotidos, Efthimie din Tesalonic și Athanasie din Aharnon care preiau și credincioșii din eparhiile episcopilor americani Vichentie si Paisie. Cei doi Mitropoliti ramasi, Kallinik și Eftimie nu au reușit să acopere nevoile pastorale ale Bisericii și administrarea ei, așa că au decis in urma consultărilor avute împreuna cu clericii, să hirotonească noi episcopi. În aprilie același an, au hirotonit pe arhimandriții Makarios Kavakidis în funcția de episcop al Petras, Amvrosios Nikiforidis ca episcop al Filippon, Anthimos Karamitros ca episcop al Gardikiou și Christophoros Angelopoulos ca episcop al Eginis.

Kiousitii, fără obstacole în planul lor și-au urmat intențiile, astfel ca în Septembrie 1995 au făcut o asociere de tip asociație religioasa numindu-o Asociația Religioasa a G.O.X. ignorând astfel statutul Ortodoxiei ca fiind religie oficiala a Statului Elen, fără a mai fi nevoie de constituirea vreunei alte forme juridice legale sau înscrierea acestei asociații în registrul Sectelor și Denominațiunilor Religioase din Grecia.

În 1997, Sfântul Sinod sub președinția Mitropolitului Kallinik din Fthiotida, acceptă cererile a sute de membri ai Bisericii, pentru revizuirea procesului intentat memorabilului Arhiepiscop Auxentie.

La 1/14 Aprilie 1997, prin decizia Sfantului Sinod, este restaurat memorabilul Arhiepiscop Auxentie și alături de el toți episcopii condamnați în anul 1985.

In 1998, grupul „Kiusit” au avansat în crearea unei Carte Constitutive, acțiune neortodoxă care i-a făcut pe susținătorii lor să nu fie de acord, fiind forțați să amâne aplicarea ei. Din cauza acestei ultime aberații a grupului „Kiusit” Mitropolitul Kallinik din Dodekanisou și Athanasios din Aharnon s-au separat împreună cu o mulțime de clerici. În mod normal, toți cei care protestau împotriva deciziilor „sinodale”, erau caterisiți, practica uzuala a grupului „Kiousit” de instalare a ascultării și terorii ecleziastice.

La 29 ianuarie 1999, episcopul Anthimos al Gardikiou trece la Domnul. Sfântul Sinod al lui G.O.X. hirotonește ca noi episcopi pe Arhimandriții Nifon (Anastasopoulos) ca Mitropolit al Pireului și Arethas (Antoniadis) ca Mitropolit al Cretei.

In anul 2000, după ce a solicitat Sfântului Sinod G.O.X. este primit în comuniune liturgica și ca membru sinodal episcopul român Cosma Lostun al Dornelor, împreună cu credincioșii săi. Tot în acest an, aderă în Sfântul Sinod Mitropolitul Athanasios din Aharnon. La 17 februarie 2002, episcopul Cosma Lostun trece la Domnul.

In anul 2001, au avut loc discuțiile pentru unirea dintre episcopii din Boston USA, Efraim și Makarie, discuții care nu au ajuns la un rezultat pozitiv. Episcopul Filaret din Paris, membru al HOCNA, a luat legătura cu Sfântul Sinod și în urma unei petiții este primit. La 21 iunie 2001, episcopul Filaret este promovat ca Mitropolit al Franței și Exarh al Europei Occidentale.

In luna Mai 2002, Arhimandritul Vissarion Sotiropoulos a fost hirotonit ca episcop de Tarsou pentru nevoile credinciosilor din Australia. In decembrie 2002 aderă în Sfântul Sinod Episcopul Anggelos (Anastasiou) din Avlona.

La 25 Ianuarie 2004, după demisia (din cauza sănătății) a președintelui Sfintei Mitropolii, Kallinikos din Fthiotida, episcopul Makarios al Petrei este ales Arhiepiscop și Mitropolit Primat al Sfântului Sinod. Întronizarea a devenit în Biserica Sfinților Apostoli din Atena la 2 februarie 2004.

Scurt istoric al evenimentelor

1935 – Prezent

23 Mai / 5 Iunie 1935, este hirotonit Prea Sfintitul Germanos Varykopoulos, episcop al Cicladelor.
24 Mai / 6 Iunie 1935, este hirotonit Prea Sfintitul Christofor Hatzis, episcop al Megara.
25 Mai / 7 Iulie 1935, este hirotonit Prea Sfintitul Polycarp Liosis, episcop al Diaulia.
26 Mai 1935, este hirotonit Prea Sfintitul Matei Karpathakis ca episcop al Bresthena, in Biserica Sf. Mănăstiri a Intrarii Maicii Domnului in Biserica din Kerateea, Attica (Grecia).

In 1961  Prea Sfintitul Auxentie (Pastras)  a fost hirotonit Episcop al Gardikion de catre Arhiepiscopul Leonty Filippovich de Chile din cadrul Bisericii Ortodoxe a Rusiei din Afara Granitelor (ROCOR) si de catre Inalt Prea Sfintitul Akakie Papas al Talantionului.

In anul 1963, Inalt Prea Sfintitul Auxentios a fost ales la cârma Bisericii Ortodoxe din Grecia ca Arhiepiscop si Primat al Sfantului Sinod, devenind cel de-al doilea Întâistătător al Sfântului Sinod.

In 18/31 Decembrie 1969, Sfântul Ierarh Filaret Noul Mărturisitor al Americii , pe atunci mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe Ruse in Afara Granitelor, impreuna cu intreg sinodul recunoaşte oficial succesiunea Apostolică a Bisericii Ortodoxe Tradiţionale din Grecia, sinodul condus de catre Arhiepiscopul Auxentie şi toate hirotoniile ce au fost săvârşite în Grecia, de către acest Sfânt Sinod.

 „ Multe încercări pe care Biserica ortodoxă le-a îndurat începutul istoriei sale este deosebit de mare în timpurile noastre rele și, în consecință, aceasta necesită în mod special unitatea printre cei care sunt cu adevărat devotați credinței Părinților. Cu aceste sentimente, dorim să vă informăm că Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din străinătate recunoaște validitatea hirotoniilor episcopale ale predecesorului Vostru de memorie binecuvântată, arhiepiscopul Akakie, și hirotoniile ulterioare ale Sfintei Voastre Biserici. Prin urmare, luând în considerare și alte circumstanțe, sinodul nostru de ierarhi vă recunoaste ierarhia în calitate de frați în Hristos, în comuniune deplină cu noi (ROCOR)”.


19 Iunie 1994 – are loc canonizarea Sf. Ioan Maximovici de către Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor, petrecută la  în biserica Maicii Domnului „Bucuria tuturor scârbiţilor” din San Francisco. La acest moment vrednic de pomenire au luat parte întâistătătorii Adevaratelor Biserici Ortodoxe din Grecia, Romania, Bulgaria si America, păstrătoare ale vechiului calendar.