Calendar

Praznice de peste an

" Laudati pe Dumnezeu intru sfintii Lui!" (Psalmi 150, 1)

Cinstirea Sfintilor si a Icoanelor

„Adevar graiesc voua, ca voi cei ce Mi-ati urmat Mie, la innoirea lumii, cand Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel” (Matei 19,28)

De ce-i cinstim pe sfinti?

Pe sfinti ii cinstim sau ii veneram pentru statornicia in dreapta credinta si pentru barbatia cu care au stiut sa traiasca aceasta credinta si sa o apere pana la capat, uneori jertfindu-si chiar viata. Ii veneram apoi pentru harurile si vrednicia de care au ajuns sa se bucure inaintea lui Dumnezeu. Mantuitorul ne spune ca slava pe care el a primit-o de la Tatal, pe aceea a dat-o si sfintilor. Si marirea pe care Tu mi-ai dat-o, le-am dat-o lor” (Ioan 17; 22). Mai cinstim pe sfinti pentru ca ei mijlocesc cu rugaciuni, la Tatal ceresc, pentru noi (Apocalipsa 5, 8; Evrei 13, 7) Dintru sfinti, cinstirea cea mai aleasa, numita supravenerare sau preacinstire, o aducem Preacuratei Fecioare Maria, ca uneia care a nascut, dupa trup, pe insusi Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

De ce cinstim sfintele moaste?

Cinstim sfintele moaste pentru ca, ramanand in nestricaciune, ele ne amintesc mereu si ne imbarbateaza in datoria de a trai si a ne jertfi pentru dreapta credinta. Dar mai ales le cinstim pentru puterile dumnezeiesti care lucreaza prin ele. O dovada ca puterea lui Dumnezeu lucreaza si prin osemintele celui drept, avem in cartea a patra a Imparatilor (13, 21), unde ni se istoriseste ca osemintele proorocului Eliseu au readus la viata un mort. Asemenea minuni au fost facute si de sfintele moaste ale unor sfinti ai Bisericii, mai indepartati sau mai apropiati de zilele noastre.

De ce cinstim sfintele icoane?

Cinstim sfintele icoane pentru ca ele ne inalta gandul la taina Intruparii Domnului. Luand chip de om, Domnul ne-a aratat ca il putem infatisa si cinsti in zugravitura.
Cinstim sfintele icoane apoi pentru ca ele ne ajuta sa ne inaltam gandul la sfinfii care s-au nevoit si au patimit pentru dreapta credinta, dandu-ne noua pilda intru totul vrednica de urmat. Asemenea unei fotografii, icoana ne duce cu gandul la sfantul pe care il reprezinta.
Mai cinstim sfintele icoane pentru ca prin rugaciuni inaintea lor, adresate sfintilor pe care ii infatiseaza, credinciosii evlaviosi se fac partasi de imbelsugate daruri duhovnicesti.
Cinstirea icoanelor nu este inchinare la idoli, pentru ca cinstirea nu o dam lemnului si culorilor, ci sfintilor infatisati pe lemn, ca unii bineplacuti lui Dumnezeu, ca unii care s-au invrednicit sa stea in cea mai stransa legatura cu Dumnezeu si deci sa poata mijloci pentru noi. Inainte de a fi asezate in biserici si in casele credinciosilor, icoanele se sfinfesc de catre preoti, dupa rinduiala stabilita de Biserica.

Ce sunt sarbatorile si care este rostul lor?

Sarbatorile sunt zile anumite din cursul anului bisericesc, inchinate fie amintirii unor fapte din istoria sfanta, fie cinstirii lui Dumnezeu sau a unora dintre sfinti. Ele se deosebesc de celelalte zile prin aceea ca noi, crestinii, incetam ocupatiile obisnuite si mergem la biserica pentru a lua parte la slujba dumnezeiasca prin care praznuim sarbatorile. In calendarul bisericesc de perete, pe care fiecare crestin il are in casa sa, zilele de sarbatoare se cunosc pentru ca sunt scrise cu rosu si sunt insemnate cu o cruce rosie inainte. Sarbatorile sunt oranduite pentru ca sa dam odihna trupului si totodata sa ne ingrijim in chip deosebit de cele ale sufletului (Deut. 16, 8; Fapte 20, 7).

Dupa insemnatatea lor, ele sunt de doua feluri, si anume:

a) Sarbatori domnesti (praznice imparatesti), inchinate preamaririi lui Dumnezeu sau uneia din Persoanele Sfintei Treimi, indeosebi a Fiului lui Dumnezeu, Hristos Mantuitorul.

b) Sarbatori ale Sfintilor mai alesi, intre care cele dintai sunt sarbatorile Maicii Domnului, cea dintai dintre Sfinti.

Cum trebuie sa tinem sarbatorile?

In primul rand dand ragaz trupului si mintii sa se odihneasca si sa se reculeaga din valmasagul treburilor si grijilor lumesti. Al doilea, prin mergerea la biserica, pentru a lua parte la sfanta slujba. Al treilea, prin folosirea timpului ce ne mai ramane, cu grija pentru cele ale sufletului, cu fapte de milostenie (ajutorarea saracilor, cercetarea bolnavilor s.a.), sau cu indeletniciri pioase si ziditoare de suflet, ca de pilda, participarea la adunari de invatatura crestina si de sporire in virtute, citire din Sfanta Scriptura sau din carti cu cuprins folositor.